o frumoasa zi de duminica
Un lucru foarte important s-a intamplat astazi … Am realizat ca sunt un om foarte bogat!
Si asta pentru ca am niste parinti extraordinari! Atat de multe lucruri au de povestit si atatea lucruri am eu de invatat de la ei…Adunati toti membrii familiei in jurul mesei au inceput povestile…
Mama si-a adus aminte de cum era ea atunci cand era mica si cat de greu ii era sa ajunga la scoala iarna! In povestea ei nemetii erau cat gardul (gard pt ca ai mei s-au nascut si au crescut la tara) iar tatal ei ii facea tunel in zapada inghetata pentru a putea iesi de pe ulita.
La micul dejun ,inainte de a pleca la scoala mancau (ea impreuna cu ceilalti 4 copii ai familiei) mamaliga ce ramanea de la cina unsa cu usturoi si cu un varf de untura de gasca iar in loc de ceai aveau bors. Cum rupeau crengile alunului din spatele casei si fetele isi faceau carucioare pentru papusile confectionate din porumb iar baietii caruta.
Tata ne-a povestit cum in perioada copilariei la munca de la camp era cat pe ce sa fie muscat de un sarpe si cum bunica mea peticea hainutele (lui si ale celorlalte 2 surori) atunci cand se rupeau. Le peticea pentru ca nu isi permiteau sa cumpere material pentru hainute noi. Cum in perioada adolscentei s-a mutat la oras si a inceput sa lucreze…Cum ajungea inghetat acasa iarna pentru ca purta pantaloni evazati si cu talie joasa…Cum iesea la fiecare sfarsit de saptamana la hora in sat si se distra de minune…
Eu n-am trait nici zapada cat gardul , nici mamaliga cu usturoi si untura, n-am avut hainute peticite si nici nu am fost la hora …in cateva cuvinte : n-am dus vreodata lipsa de ceva. Si asta numai si numai datorita lor!
Nu pot decat sa multumesc Divinitatii ca am trait sa aud asemenea povesti rupte parca din povestirile lui Creanga!
Sunt un om norocos!
