ce se mai intampla vinerea
Nu stiu daca se va intampla deosebit saptamana asta vineri …adica azi …dar stiu ca saptamana trecuta o intamplare mi-a marcat intreaga zi. Atat de tare mi s-a parut ca in timpul emisiunii “Toma si face” (am botezat emisiunea lui Robert Tache 
) ) am incercat sa-i descurc itele si sa gasesc rezolvari pentru toti cei care s-ar putea afla in situatia mea.
In 102 la ora 9 si ceva a diminetii…Dupa aproape 4 ani de circulat pe ruta Fizicienilor – Aparatorii Patriei vine si momentul mult asteptat caci m-am gandit ca nu o sa mi se intample niciodata : controlul.
Eu , fata constiincioasa cum ma recomand , stiind ca am abonament pe toate liniile pe care il actualizez cotizand la bugetul celor de la RATB cu 50 de lei lunar , nici nu m-am sinchisit sa-mi fac probleme.
Ma intreaba domnul controlor foarte amabil de abonament sau bilet iar in momentul in care dechid portofelul constat ca abonamentul nu mai e la locul lui si ca s-ar putea sa nu-l am la mine. Pe bune …adica nu fac figuri ca mi l-am uitat doar ca sa scap de amenda. Chiar i-am dat buletinul pentru ca eram sigura ca abonamentul meu zacea pe undeva pe acasa si m-am gandit ca-mi da amenda si ca ma duc sa o anulez.
Dupa ce m-au coborat chiar la Aparatorii Patriei , locul unde trebuia sa cobor, domnii ,caci erau trei la numar, si-au pus in aplicare cele mai bune tactici pentru a ma convinge sa le platesc 50 de lei pe loc ca sa scap de …citez: “hartogaraia de la judecatorie , timpul pierdut , nervii si efortul depus pentru a te deplasa pana la Judecatorie” .
Nu puteam sa nu-i refuz caci am o placere deosebita in a NU face omului care incearca sa ma jecmaneasca pe plac . Dupa o discutie care a durat cam 20 de minute in care ei imi propuneau sa le platesc suma …citez : “de nimic” iar eu le explicam frumos ca nu am de ce sa platesc inca un abonament pe luna asta , domnii amabili m-au intrebat ce caut la ora 9 dimineata in 102 .
Usor surprinsa de intrebare ,caci mi-a fost adresata ca si cum tinerii pe la ora aia nu au ce cauta in transportul public, am raspuns politicos ca ma indrept catre locul de munca.
Dupa acest scurt interviu , domnii cu pricina s-au gandit ca ar fi mai bine sa ma lase sa plec dar cu o conditie : sa zic ceva de bine de ei la radio ca …citez: “dupa cum vezi , domnisoara , nu toti controlorii sunt rai si cauta sa stoarca de bani populatia”.
Momentul cel mai tare al acestei intamplari este cel in care , ajunsa la radio , mai caut odata abonamentul in portofel si…culmea CHIAR IL GASESC !
In cinstea evenimentului sa ascultam o melodie :
Lenka – Trouble Is A Friend
